Anglicina

posted in: Eseuri de zi cu zi | 4

_DSC3333 - Copy

Bineînțeles că doare să pleci din țara ta. Îți laşi mama plângând la poartă cu gândul că îşi va aştepta copiii să-i vină acasă (tatăl este cel pozitiv mereu, cu zâmbetul pe buze), îți îmbrățişezi prietenii, îți vinzi mobila şi bicicleta, pui deoaprte bani de plecare şi-ţi împachetezi 30 şi de ani din viață în nişte valize foarte grele, dar neîncăpătoare… Nu ai luat cu tine ce îți e mai drag.

Doare să vezi cum trec anii şi tu te zbați pentru o viață decentă, în care să nu mai numeri banii până la ultimul. E de regretat că în țara ta, oamenii speră de la o zi la alta… “zilieri”.

Am plecat… ca mulți alții şi încerc să fiu bine. De fapt, sunt bine pentru că viața m-a călit aşa tare încât e ca şi când am schimbat doar patul. Şi, totuşi, inconştientul meu ştie că s-a produs o schimbare şi-mi trimite în corp aceleaşi somatizări ale anxietății pe care le ştiu de aproape un an. Dar mă simt ca la Comarnic aproape şi asta mă va face să urc Everestul meu. E aer, e spațiu, oamenii se salută pe stradă, e linişte şi miros de pământ.

Am stat 13 ani în Bucureşti şi mi-a plăcut, dar mi-am dat seama că trupul meu s-a luptat întruna să regăsească în acel loc o părticică din ”acasă”. Am căutat cu înverşunare grădina, aerul proaspăt şi apa dulce, florile şi sunetele, naturalețea şi firescul oamenilor, pământul. Între timp, au devenit insuportabile zgomotul, poluarea, lupta pentru împlinire, căldura şi multi tasking-ul. Am plecat pentru că nu doar psihicul o cerea, ci până şi fizicul.

Nu mă simt străină aici. Poate pentru că ştiu limba, poate pentru că am o soră aici, poate pentru că am alături un iubit minunat. Sau poate pentru că nu am un complex de inferioritate. Cu toate astea, îmi propun să câştig bine, să fac economii şi să mă întorc înainte de bătrânețe în țara mea. Pe termen scurt, mă interesează sănătatea pentru că munca asta asiduă psihică şi grijile au lăsat urme. De ce vreau, totuşi, să mă întorc? Pentru că îmi iubesc țara şi locul unde am copilărit, pentru că am părinți şi prieteni acolo. Pentru că sper să putem face o schimbare în țara noastră. Citeam un articol în care se spunea că unul dintre principalele motive pentru care România e în stadiul actual este pentru că, de-a lungul vremii, elitele au părăsit țara sau au fost eliminate.

Cât despre începuturile aici, avem mare noroc cu sora mea şi cu logodnicul ei care ne-au “adoptat” până ne vom găsi de muncă. Facem voluntariat la un charity shop pentru a ne obişnui cu limba, cu accentele şi cu monedele, Andrei învață să gătească, eu m-am apucat de exersat desenul, muncim câte puțin în grădini, ne plimbăm. Ne deplasăm pe jos sau cu bicicleta, iar eu mă străduiesc să învăț să mă descurc în trafic, să semnalizez şi să urc pante. Voi reuşi pentru că e unul dintre lucrurile pe care mi le-am propus. Serile noastre sunt ca nişte şezători. Eu desenez, exersez Adobe Illustrator sau citesc, sora mea lucrează la un organizator desenat, Andrei cântă la chitară sau dezvoltă logo-uri și identități, Laur meșterește la biciclete sau se documentează despre diverse. Mâncăm împreună, ascultăm podcast-uri BBC, discutăm şi ne mai uităm la filme sau documentare. Cam asta e viața noastră tihnită din Kenilworth, iar meritul unui orășel mic este acela că îți simplifică viața și te orienteză spre ceea ce e esențial pentru tine.

Deocamdată reuşesc să mă organizez așa cum mi-aș dori, dar nu va mai dura mult asta. Probabil că atunci când ne vom găsi de muncă, ne vom organiza automat. Până atunci, mă odihnesc, adun energie, explorez zona, caut evenimente, mai învăț câte ceva şi lucrez la starea mea de bine. Iar rezoluția mea pentru anul ce vine (pentru că eu îmi fac rezoluțiile de ziua mea), este să fiu un om sănătos și fericit.

4 Responses

  1. Mihaela
    | Reply

    La multi ani fericiti! Succes! Felicitări pentru curaj!

    • Ana Neacsa
      | Reply

      Mulțumesc, Mihaela. 🙂 Să-ți fie și ție bine unde te afli!

  2. Claudia
    | Reply

    E important să fii bine tu cu tine, țara e aici și are nevoie de elite sănătoase care o pot ajuta de oriunde de pe planetă. Acum că ai făcut pasul și ești alături de oameni dragi, sănătatea se va recuibări in tine. La mulți ani.
    Te îmbrățișez.

    • Ana Neacsa
      | Reply

      Mulțumesc, Claudia. Mult bine vouă! Micuța voastră are noroc cu așa părinți. Îmbrățișări și zâmbete trimit.

Leave a Reply