Vagabondul (18)

posted in: Vagabondul | 0

Daca un cutremur ar veni, nu i-ar pasa cine sunt, ca sunt mulți, buni, veseli si deștepți. Nu i-ar pasă de apartamentul acesta probabil interbelic plin de francezi, cativa nemți si mai putine românce. Nu i-ar pasă de tavanul in stil art nouveau si de candelabrul perfect, de spiritul de aici, de masa de la revedere si de gălăgia vesela, nici de dezordinea extrema a acestui restaurant incognito.

Sforaie băieții si peretii le țin isonul.

Aici s-a mâncat bine pui in sos cu biscuiți, orez imbalsamat in 4 arome si salata cu rucola legata cu sos vinegrette. S-a dansat prosteste, dar energic si spiritual pe Macarena si alte melodii mixate de un dj italian. Aici s-a intamplat totul, intr-un apartament cu trecere dintr-o camera in alta, in living-ul ce ar putea fi o capodopera daca cineva l-ar reinventa pe merit. Aici, printre obiecte vechi, prăfuite, cu haine, rucsaci, canapele obosite, pahare, oameni, țigări, plastic si spirit tanar, carti si podele scartaietoare.

Doamne, daca n-ar fi femeia, ce haos ar fi pe Pământ! Dar ea exista si nu singura. Fara EL, nu e bine.

Dupa toata harmalaia, au ramas inghetata si trei oameni in vârful patului la 4 dimineata, facand alegerea suprema: vanilie, râzând ca apucatii si ascultând linistea de dupa furtuna de mai devreme. Cântecul lebedei negre nu mai înceta, iar vagabondul se simtea ca un copil pe care mama l-a infasurat bine in asternuturi, sa ii fie cald si bine, in timp ce inghetata era buna si rece.

S-a trezit in susotelile altei limbi si când toti au adormit linistiti, cautand in toate un telefon sa-si astearna niste ganduri de-a valma si ele, ceva a inceput sa taraie. A crezut ca e alarma de incendiu, dar cum nimeni nu s-a sinchisit de zgomot, si-a dat seama ca e de-al casei.

De curand a fost din nou in apartamentul Chatel. Era liber si schimbat. Domnea o atmosfera de placut si moale. Mult mai curat si primitor, cu lumini difuze si labirint de încăperi, apartamentul probabil interbelic a inceput sa-i indemne la destainuiri.

Mai tarziu, s-au dus unde s-au cunoscut si si-au amintit de acea seara cand incepusera sa zboare. Ei sunt patru oameni care se iubesc reciproc, care dansează împreună si inteleg totul. Inteleg libertatea, neconditionarea, ce sunt, ca sunt frumosi asa laolaltă, sinceri si cumpătati, veseli si fara prejudecăți. Ei inteleg ca s-ar putea oricand indragosti unul de altul, insa stiu ca zarurile au fost aruncate si ca sunt fericiti cu asta. E greu sa faci pe cineva sa inteleaga ca sufletul e capabil de atata iubire pe care nu o tine doar pentru o persoana sau doua, dar ca el e capabil sa stie cine este cel pentru care sa se pastreze curat si loial. I-au trebuit ani vagabondului sa inteleaga asta. Si i-au trebuit tot ani sa gaseasca oameni ca el, care sa nu isi limiteze cunoasterea si trairile la ceea ce vine din educatie, din societate, din prejudecati si limite.

Leave a Reply