Tabara de fotografie Sirnea | 28 nov. – 1 dec.

Discutiile despre vreme nu sunt deloc banale atunci cand esti fotograf de natura. Un rucsac plin de tehnologie pe o zi senina nu atarna decat in greutate. Si oricat ai incerca sa explici cuiva ce inseamna “lumina buna”, e in zadar pana nu o vede.

Primul pas in zapada din aceasta iarna a fost la Sirnea. Simteam ca toata iarna aceea pe care am gasit-o in varf de deal nu se potriveste deloc cu starea si asteptarile mele. Abia venisem din Bucuresti, unde toamna calduta inca staruia prin cartiere si nu puteam lua de-a gata o zapada fara a privi cum se asterne.

Primele zile au fost posomorate, dar desprinse de realitate. Gri – alb cu chiciura, cu frig, dar cu foc in semineu, miros de lemn si atmosfera de gura sobei. Apoi a fost o noapte geroasa cu deschidere de nori si stele pe numarate, chiciura pe copaci si fulgi rotunzi atarnand in aer ca niste globuri. Dimineata ne-a trezit cu un rasarit colorat care a indepartat cearcanele zilelor trecute. Aam adunat din mers 3 fete cu care am sapat transee in zapada intr-o topaiala iepureasca, la comanda si spre deliciul domnului instructor Erik. Mai tarziu, cand amĀ  iesit in tura cu batalionul complet, condusi de mirosul unei zile bune de fotografie, lumina dansa deja cu norii negri si… si… domnule, cat de frumos, a aparut un curcubeu in plina iarna. Un curcubeu iesit din intinderi de zapada. Un curcubeu de Sfant Andrei. Sa suiere aparatele pe asa o vreme, cu tot cu cei doisprezece copii care le poarta. Cum am trasa noi nervurile fotografiei fara asa contributie?

Si mai am in minte ceva din acele zile: cantecul acela al oilor cantat dintr-un piept de om strasnic, in muzeul etnografic din Sirnea. Cantec din fluier.

Alegria, inceput de decembrie! Alegria, copii deschisi spre a invata si spre a impartasi! Alegria, oameni intelegatori care merg mai departe! Alegria curcubeu rosu, galben si albastru ca steagurile aruncate in aer pentru Ziua Romaniei!

Leave a Reply